CUVÂNT DE FOLOS

Duminica Iertarii ("Postul Mare" - Alexander Schmemann)

Iertarea (Duminica Lăsatului sec de brânză)

 

Iată-ne ajunşi la ultimele zile dinaintea Postului. Deja din timpul săptămânii lăsatului sec de carne, care precede „Duminica Iertării", două zile — Miercurea şi Vinerea — au fost rezervate spre o „postire" deplină: Sfânta Liturghie nu se va oficia, iar întreaga rânduială şi tipicul slujbelor poartă caracteristicile liturgice ale Postului. Miercurea, la Vecernie, ne bucurăm de venirea Postului prin acest imn minunat: „Răsărit-a primăvara postului şi floarea pocăinţei. Deci să ne curăţim pe noi fraţilor de toate spurcăciunea şi Dătătorului de lumină să-I zicem: Slavă Ţie, Unule Iubitorule de oameni."

Biserica pomeneşte apoi, în Sâmbăta lăsatului sec de brânză, pe toţi bărbaţii şi femeile care au fost „luminaţi prin postire": sfinţii, care sunt modelele pe care trebuie să le urmăm, călăuzitori în dificila „artă" a postirii şi a pocăinţei. în nevointa la care suntem gata să purcedem nu suntem singuri: „Veniţi toţi credincioşii să lăudăm cetele cuvioşilor părinţi: pe Antonie căpetenia, pe luminatul Eftimie; pe fiecare deosebişi pe toţi împreună şi vieţile acestor ca un alt Rai al desfătării cu gândul socotindu-le..."

Avem sprijinitori şi pilde: „Mulţimile călugărilor, pe voi îndreptătorilor părinţi cuvioşi, vă cinstim; că prin voi, pe cărarea cea dreaptă, cu adevărat a umbla am cunoscut"; în cele din urmă vine ultima zi, numită de obicei„Duminica Iertării" dar al cărei nume liturgic trebuie de asemenea menţionat: „Izgonirea lui Adam din Rai". Această denumire totalizează, într-adevăr, întreaga pregătire pentru Post. Acum ştim că omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoaşterea lui Dumnezeu şi pentru comuniunea harică cu El. Păcatul omului 1-a lipsit pe om de acea viaţă binecuvântată iar existenţa lui pe pământ s-a transformat într-un exil. Hristos, Mântuitorul lumii, deschide uşa raiului celui ce-L urmează iar Biserica, prin dezvăluirea frumuseţii împărăţiei lui Dumnezeu prin viaţa noastră, un pelerinaj către patria noastră cerească. Astfel, la începutul Postului suntem ca şi Adam: „Scosu-s-a Adam din Rai pentru mâncare; pentru aceasta şi şezând în preajma lui plângea tânguindu-se şi cu glas de umilinţă zicea: Vai mie ce am pătimit cu ticălosul. O poruncă am călcat a Stăpânului meu şi de tot binele m-am lipsit. Raiule preasfinte, cel ce eşti pentru mine săditşi pentru Eva încuiat, roagă pe Cela ce te-a făcut pe tine şi pe mine m-a zidit ca să mă satur de florile tale. Pentru aceasta şi Mântuitorul către dânsul a zis: Zidirea mea nu voi să piară ci voi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevăruluisă vină. Că pe cel ce vine la Mine nu îl voi goni afară."

Postul este eliberarea de sub robia noastră faţă de păcat, din temniţa „acestei lumi". Iar pericopa evanghelică a acestei ultime Duminici (Matei, VI, 14—21) stabileşte condiţiile acestei eliberări. Prima este postirea — refuzul de a accepta dorinţele şi îndemnurile firii noastre decăzute, ca fiind normale, efortul de a ne descătuşa din stăpânirea cărnii asupra duhului. Pentru a fi eficace, totuşi, postul nostru nu trebuie să fie fariseic, nu trebuie să ne „fălim" întru acesta. Nu trebuie „să ne arătăm oamenilor că postim, ci Tatălui nostru Care este în ascuns". Cea de-a doua condiţie este iertarea — „că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc".

Postul Paştelui începe, de fapt, de la Vecernia din această Duminică. Această slujbă unică, atât de adâncă şi frumoasă, lipseşte din atât de multe biserici ale noastre. Totuşi nimic nu destăinuie mai bine „tonalitatea" Postului Mare în Biserica Ortodoxă; nicăieri nu se manifestă mai bine chemarea sa profundă către om.

Slujba începe cu o vecernie solemnă, cu slujitori îmbrăcaţi în veşminte luminoase. Stihurile care urmează Psalmului „Doamne strigat-am către Tine..." anunţă venirea Paştelui şi, dincolo de Post, apropierea Paştelui!

„Vremea postului să o începem luminat, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu bunătăţile Duhului. întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea prea cinstita patimă a lui Hristos, Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne".

Urmează, apoi, Vohodul cu cântarea: „Lumină lină a Sfintei slave". Preotul slujitor înaintează către „locul cel înalt" din spatele altarului pentru a vesti Prochimenul de seară, care întotdeauna anunţă sfârşitul unei zile şi începutul alteia.

Prochimenul cel Mare al acestei zile vesteşte începutul Postului; „Să nu întorci faţaTa de la slugaTa; Când mă necăjesc degrab mă auzi Ia aminte spre sufletul meu,şi-1 mântuieşte pre el"!

Ascultă melodia unică a acestui stih — această strigare care dintr-o dată umple biserica: „când mă necăjesc degrab mă auzi" — şi vei înţelege acest moment de început al Postului Mare: tainica întrepătrundere dintre deznădejde şi nădejde, dintre întuneric şi lumină. Toată pregătirea se apropie acum de sfârşit.

Stau în faţa lui Dumnezeu, în faţa slavei şi a frumuseţii împărăţiei Sale. Realizez că aparţin acesteia, că nu am alt cămin, nici o altă bucurie, nici un alt ţel; realizez, de asemenea, că sunt exilat din acest cămin în întunericul şi tristeţea păcatului, „când mă necăjesc!". Iar în cele din urmă îmi dau seama că numai Dumnezeu mă poate ajuta în această durere, că numai El poate „griji de sufletul meu". Pocăinţa este, mai presus de orice, o chemare disperată către acel ajutor divin.

Repetăm de cinci ori Prochimenul şi iată că Postul a sosit! Veşmintele luminate sunt puse deoparte; luminile sunt stinse. Când preotul slujitor rosteşte cererile pentru ectenia de seară, strana răspunde cu ceea ce se consideră a fi „cheia Postului" .Se citeşte pentru prima oară rugăciunea de post a Sfântului Efrem Şirul, însoţită de metanii. La sfârşitul slujbei credincioşii se apropie de preot, cerând unii altora iertare. în timp ce ei săvârşesc acest ritual de împăcare, pentru că Postul Mare începe prin aceste mişcări ce exprimă dragostea, reuniunea, frăţia, strana intonează cântările pascale.

Vom rătăci patruzeci de zile prin deşertul Postului, dar la capăt străluceşte deja lumina Paştelui, lumina împărăţiei lui Dumnezeu.

I



RO EN
Din viața comunității

NOUTĂȚILE SĂPTĂMÂNII

Învierea Domnului Mai mult

Rânduiala Spălării picioarelor Mai mult

Campania de colectare a celor 2% Mai mult

CAMPANIA NAŢIONALĂ „APĂRAŢI COPIII ROMÂNIEI! SPUNEŢI „NU” IDEOLOGIEI DE GEN Mai mult

Impresii din pelerinajul in Egipt si Israel Mai mult

Stadiul lucrărilor de restaurare fațade și înlocuire învelitoare Mai mult

Centenar pentru Penitenciar - un proiect A.S.C.O.R. Mai mult

Liceul Teoretic Sfinții Trei Ierarhi își mărește echipa Mai mult

Noul pliant de prezentare al bisericii Mai mult

Rezultate remarcabile obținute de elevii Liceului Teoretic ”Sfinții Trei Ierarhi” la Evaluarea Națională Mai mult

Noutăţi editoriale la Editura Fundaţiei Tradiţia Românească Mai mult

Apel către părinții copiilor Mai mult


AGENDA SĂPTĂMÂNII

Impresii de la Locurile Sfinte Mai mult

Toate evenimentele
calendar ortodox
programul slujbelor

20 - 26 mai 2019


Luni
18:00 Vecernie

Marti
08:00 Utrenia;
09:30 Dumnezeiasca Liturghie;

Miercuri
15:00 Taina Sfintei Spovedanii
18:00 Paraclisul Maicii Domnului

Joi
18:00 Acatistul Sf. Nicolae
19:00 Discuţii libere cu tinerii din biserică reunite sub denumirea „Biserica, în dialog cu tinerii“;

Vineri
15:00 Taina Sfintei Spovedanii
18:00 Taina Sf Maslu

Sambata
08:00 Utrenia;
09:00 Dumnezeiasca Liturghie;
18:00 Vecernie

Duminica
08:00 Utrenia;
09:30 Dumnezeiasca Liturghie;

* * *

Biserica este deschisa zilnic, dupa cum urmeaza:
Luni: 07:00 - 19:00
Marti: 07:00 - 20:00
Miercuri: 07:00 - 22:00
Joi: 07:00 - 20:00
Vineri: 07:00 - 22:00
Sambata: 07:00 - 21:00
Duminica: 07:00 - 15:00